"Făra muzică, viaţa ar fi o greşeală."- Friedrich Nietzsche
Pianul este un instrument temperat cu claviatură. Clapele albe
reprezintă sunetele naturale ale scării muzicale, iar clapele negre
reprezintă sunetele alterate. În centrul claviaturii se află sunetele
din octava I (centrală), spre dreapta derulându-se octavele a II-a, a
III-a, a IV-a din registrul acut. În stânga octavei centrale se află
octava mică, octava mare, contraoctava şi subcontraoctava din registrul
grav.
Povestea pianului începe la jumătatea secolului al XII-lea cu primul
său strămoș - monocordul cu clape - căruia ulterior i-au fost adăugate
mai multe coarde, transformându-se în mult mai cunoscutul clavicord,
care funcționa printr-un mecanism de atingere a coardelor în momentul
apăsării clapelor. Până la începutul secolului al XV-lea, clavicordul
ajungea să aibă zece coarde, fiecare dintre ele producând cel puțin
două note prin atingerea coardelor în două puncte diferite pe lungimea
acesteia.
Un alt instrument premergător pianului a fost clavecinul, care producea
sunete atunci când în urma atingerii clapelor coardele erau ciupite de
pene de lemn, așa cum buricul degetelor ciupește coardele de chitară.
Acesta avea însă dezavantajul de a nu permite celui care cânta să ofere
dinamism muzicii. Deși a fost des utilizat pe parcursul a două sute de
ani, până în secolul al XVIII-lea claviatura sa ajungând până la opt
octave, clavecinul a pierdut treptat teren în fața unui nou instrument
numit pianoforte. În 1709, italianul Bartolomeo Cristofori din Padova,
fabricant de clavecine, începea construcția primului mecanism de pian
pe principiul atingerii coardelor cu ciocănele, fără ca acestea să
rămână în contact cu coarda după producerea sunetului. În plus,
impactul ciocănelelor putea fi controlat cu ajutorul pedalelor.
Denumirea de pianoforte, menținută până în 1850, a fost dată tocmai
datorită acestui principiu de funcționare care permitea obținerea unui
sunet variat și clar, mai lung sau mai scurt, mai tare sau mai încet,
în funcție de dorința celui care acționa clapele. Invenția lui
Cristofori a fost menționată pentru prima dată în 1711, împreună cu o
schiță a instrumentului, într-un document scris de către Francesco
Scipione Maffei, constituind sursa de inspirație pentru prima generație
de fabricanți de piane. De-a lungul vieții, Bartolomeo Cristofori a
construit aproximativ douăzeci de piane, doar trei dintre acestea, care
datează din anul 1720, păstrându-se până în zilele noastre în muzee din
Europa și SUA.
"Muzica dă suflet universului, aripi gândirii, zbor imaginaţiei şi viaţa tuturor lucrurilor." - Platon
|